Consumul de peste – sanatos sau nu?
O întrebare pe care mulți dintre noi ne-o punem, în condițiile în care recomandările institutelor oficiale de nutriție includ și consumul de pește. Însă în același timp, cei care sunt preocupați de sănătate, ridică în studiile și cercetările lor probleme legate de conținutul de mercur al peștilor de captură, contaminarea peștilor de crescătorie (mai ales a somonului) cu hormoni, antibiotice și bifenili policlorurați (PCB) – substanțe chimice cunoscute pentru toxicitate crescută, degradare lentă și bioacumulare.
PCB-urile sunt substanțe organice folosite în industrie pentru capacitățile lor dielectrice și au fost interzise în anii ’70 în Occident și în 1985 în România, dar prezintă o rezistență ridicată în mediu (de la 94 de zile până la 2700 de ani!). Astfel, PCB-urile sunt încă prezente în mediul nostru inconjurător, deoarece nu se degradează aproape deloc. Aceste substanțe se află pur și simplu în jurul nostru și sunt consumate de animale, iar apoi sunt transportate în țesutul gras. Carnea este apoi consumata de oameni unde la rândul lor PCB-urile se acumulează în țesuturile grase, deci și în laptele matern, prezentând efect teratogen și ducând la malformații apărute în stadiul embrionar.
Efectele PCB-urilor asupra sănătății
Tulburări hormonale (tiroidă), sterilitate, tulburări dermatologice, tulburări neuro-comportamentale (memorie scăzută), boli cronice de ficat, ciroză, efecte cardiovasculare, imunotoxice, musculare, gastrointestinale. PCB-urile sunt cancerigene provocând hepatocarcinoame, leucemii, limfoame și tumori ale tractului gastro-intestinal. În urma expunerilor acute se observă căderea unghiilor și a genelor, inflamații cutanate, edem facial, supurații, atrofia timusului, atrofia rinichilor, leziuni hepatice importante, leziuni ale căilor urinare, deces.
Iată și motivul pentru care PCB-urile sunt predominante în somonul de crescătorie, acesta fiind hrănit cu făină și ulei de pește care provin și de la pești contaminați cu PCB-uri și este cu 50% mai gras decât somonul sălbatic. Somonul de crescătorie mai poate fi hrănit cu produse derivate din prelucrarea păsărilor – pene, gâturi și intestine, sau cu organisme modificate genetic – soia modificată genetic și canola.
Știați că somonul de crescătorie are un pigment adăugat pentru a da culoarea roz “somon”? Acest lucru se întâmplă, deoarece hrana lor nu include krill, precum cea a somonului sălbatic. Carnea somonului de crescătorie este de fapt de culoare gri.
Consumul de pește poate fi sănătos dacă se respectă câteva condiții
Unele specii de pești conțin cantități crescute de mercur, o substanță care poate cauza serioase probleme de sănătate, mai ales la copii și femei însărcinate. Astfel, acestea trebuie evitate sau consumate doar ocazional de către adultul sănătos ca și o poftă vinovată asumată. Nu consumați pești de crescătorie, doar dacă aceștia provin din crescătorii piscicole durabile, sustenabile, ecologice.
Această lista vă poate ajuta să alegeți peștii cu cel mai mic conținut de mercur și frecvența consumului considerată că nu dăunează sănătății.
Pești cu conținutul mic de mercur
anșoa, butterfish (Peprilus triacanthus), somn, scoici, crabi, homar de apă dulce, croaker atlantic (Micropogonias undulatus), plătică*, eglefin, merluciu, hering, macrou atlantic, stridii, biban oceanic, cambula, cod (atlantic sau european), somon proaspat și la conservă**, sardine, creveți*, limbă de mare, calamari, tilapia, păstrăv de apă dulce, white fish (Coregonus clupeaformis), merlan.
Pești cu conținut moderat de mercur – a se consuma maxim de 6 ori pe lună
crap, cod de Alaska, croaker alb de Pacific, halibut (de Atlantic)*, halibut de Pacific, homar, dolphinfish, lophius (pește pescar)*, biban de apă dulce, butterfish (Anoplopoma fimbria), calcan*, biban*, ton (Chunck light, conservă)*, ton (Skipjack)*, păstrăv de mare (nu este înrudit cu ceea ce cunoaștem noi ca și păstrăv).
Pești cu conținut ridicat de mercur – a se consuma maxim de 3 ori pe lună
lufăr (blue fish), grouper*, scrumbie spaniolă și din Golful Mexicului, cod chilean (Dissostichus eleginoides)*, ton (conservă, Albacore), ton (Yellowfin).
Pești cu conținut foarte ridicat de mercur – EVITAȚI CONSUMUL
macrou din vestul Oceanului Atlantic si din Golful Mexic (Scomberomorus cavalla), marlini/pești cu cioc (pești din specia Istioforide), peștele aspru portocaliu (Hoplostethus atlanticus)*, rechinul*, peștele spadă*, tilefish, ton (Bigeye, Ahi)*. *Sunt fie pe cale de dispariție, fie pescuiți prin metode care dăunează mediului înconjurător **Somonul de crescătorie poate conține bifenili policlorurați (PCB), substanțe chimice cu efecte dăunătoare asupra sănătății.
Atunci când cumpărați pește, verificați dacă există certificatul MSC pentru peștii de captură sau certificatul ASC pentru peștii de crescătorie. Aceste certificări dovedesc că pescăria funcționează în mod durabil și exemplar și că mediul înconjurător nu este distrus prin activitățile de pescuit. În caz că aceste certificări lipsesc, vă puteți orienta și după etichetă unde trebuie să apară metoda de producție, modul de pescuire și proveniența.
Pe această pagină găsiți mai multe specii de pești, conținutul de mercur, PCB-uri și frecvența cu care pot fi consumați: http://seafood.edf.org/?tagID=17694 Anisia Vorinca, nutriționist-dietetician